STUDENTE:Ichim Alina
Irimia Roxana
Sociu Ioana
DISCRIMINAREA PERSOANELOR CU HANDICAP LOCOMOTOR PE PIAŢA FORŢEI DE MUNCĂ
Locul de desfăşurare
Judetul Neamt, zona Roman (municipiul Roman, sat Pildesti, Sabaoani, Rachiteni, Barticesti, Gheraiesti, Tamaseni si Adjudeni).
Rezumat
Scopul acestui proiect îl reprezintă integrarea socială şi profesională a tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18 şi 25 de ani cu handicap locomotor din zona Roman, judetul Neamt.
În cadrul acestui proiect, beneficiarii vor participa la cursuri de informatică, de engleză şi la cursuri de arte şi meserii, iar în urma absolvirii acestor cursuri, tinerii vor putea fi integraţi mult mai uşor pe piaţa muncii, având în acest fel o calificare profesională.
Obiectivele proiectului sunt :
1. Sensibilizarea populaţiei din zona Roman, Judeţul Neamt prin realizarea unei campanii media pe parcursul a trei luni de la derularea proiectului.
2. Integrarea socială a tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18 şi 25 de ani cu handicap locomotor care provin din familii dezavantajate din zona Roman, judetul Neamt, prin desfăşurarea unor activităţi pe parcursul derulării proiectului.
3. Încurajarea patronilor din zona Roman judeţul Neamt de a angaja tineri cu handicap locomotor, cu vârsta cuprinsă între 18 şi 25 de ani, care provin din familii dezavantajate prin realizarea unei campanii de informare şi a unor seminarii pe parcursul unei luni de la începutul desfăşurării proiectului.
4. Contactarea unor firme de stat în vederea angajării persoanelor cu dizabilităţi cu vârsta cuprinsă între 18 şi 25 de ani, din zona Roman, Judeţul Neamt, pe parcursul desfăşurării proiectului.
În vederea atingerii obiectivelor sunt desfăşurate următoarele activităţi :
semnarea unor contracte de colaborare cu: Primăria Roman, ALOFM(Agentia locala pentru ocuparea fortei de munca) Roman, Actiunea Catolica din zona Roman si spitalul municiupiului Roman.
editarea şi distribuirea unor pliante cu privire la activitate
selecţia şi recrutarea voluntarilor;
training-uri pentru voluntari.
organizarea unor seminarii
semnarea unui contract cu o tipografie
mediatizarea drepturilor persoanelor cu handicap în mass-media locală
Justificarea proiectului
Acest proiect vine în sprijinul persoanelor cu handicap şi în mod special în ajutorul tinerilor cu handicap locomotor care nu sunt integraţi pe piaţa forţei de muncă; totodată, prin acest proiect se doreşte sensibilizarea opiniei publice şi în special a angajatorilor, în vederea angajării persoanelor cu dizabilităţi. Imposibilitatea, neputinţa celor cu handicap locomotor de a se integra socio-profesional vine pe fondul discriminării, marginalzării şi etichetării societăţii, ajungându-se astfel la izolare şi automarginalzare.
De asemenea, proiectul are o importanţă deosebită în condiţiile în care accesul persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa muncii este foarte redus. Scopul proiectului este ca persoanele cu handicap, în general şi tinerii cu handicap locomotor, în mod special, să se poată angaja, să poată fi integraţi atât social, cât şi profesional. Deşi legea îi obligă pe cei care au angajat un număr de 100 de persoane, un procentaj de 4% să fie reprezentat de persoane cu deficienţe, acest lucru nu este respectat.
Respectarea drepturilor omului este o problemă de mare importanţă atât în România, cât şi în UE, iar importanţa integrării pe piaţa muncii a celor cu handicap atrage tot atât de multă atenţie.
Acest proiect se dovedeşte a fi deosebit de important faţă de celelalte domenii deoarece urmăreşte :
integrarea profesională a tinerilor cu handicap locomotor;
sensibilizarea patronilor cu privire la avantajele angajării persoanelor cu handicap locomotor
facilitarea accesului celor cu dizabilităţi în mijloacele de transport în comun şi în instituţii;
schimbarea mentalităţii societăţii ;
schimbarea mentalităţii tinerilor cu handicap.
Identificarea cauzelor care au dus la apariţia problemei
Conceptul de persoanǎ cu handicap acoperã o foarte mare diversitate de situaţii personale, de la cele care par a prezenta o bunǎ integrare socialǎ, la cele a cǎror integrare, chiar foarte limitatǎ, este dificil de realizat. Starea de handicap este rezultatul unei deficienţe sau a unei incapacităţi datorită căreia persoana în cauză întâmpină greutăţi în viaţa socială, neputându-se bucura de şanse egale în ceea ce priveşte integrarea socio-profesională. Studiile apreciază că unul din zece cetăţeni ai U.E. suferă de un handicap. Termenul de handicap a fost folosit de multe ori pentru a indica aspectele lezionale, funcţionale şi sociale ale deosebirilor dintre indivizii consideraţi diferiţi faţă de normalitate.
Integrarea socială reprezintă « procesualitatea interacţiunilor dintre individ sau grup şi mediul social specific sau integral, prin intermediul căreia se realizează un echilibru funcţional al părţilor » ( Zamfir, 1993, p.304).
Persoanele cu dizabilităţi sunt percepute din cel puţin trei perspective :
a) În societăţile tradiţionale, unde se punea accent pe religie şi cultură, handicapul fizic era conceput ca o pedeapsă la păcatele săvârşite ; în societăţile moderne, care promovează succesul individual, handicapul este văzut ca o tragedie personală.
b) Economia reprezintă unul dintre cei mai importanţi factori ; astfel, persoanele cu handicap fizic nu pot face faţă productivităţii muncii şi nici nu pot aloca mult timp acesteia, neputându-şi îndeplini norma de muncă.
c) Societatea modernă este o societate în continuă schimbare. In aceste condiţii, persoanele care sunt sănătoase pot avansa ierarhic, pe când cele cu handicap fizic stagnează.
Handicapul fizic a fost definit din 3 perspective : psiho-socială, medicală şi economic.
Perspectiva psiho-socială
Vizează modul în care societatea percepe handicapul fizic. Perspectiva face referire la sentimentele pe care le au indivizii faţă de persoanele cu handicap, construcţia clădirilor şi a mijloacelor de transport în comun. In societatea de azi, nu persoana cu dizabilităţi trebuie să se adapteze societăţii, ci societatea trebuie să se adapteze celor cu handicap.
Perspectiva medicală
Acestă perspectivă denumeşte handicapul ca o boală cronică. In societatea tradiţonală, handicapul fizic îi denumea pe aceia care, din cauza diferitelor deficienţe fizice, nu pot dispune de aceleaşi posibilităţi ca şi cei consideraţi « normali ».
Perspectiva economică
Conform acestei perspective, cei care au un handicap fizic sunt incapabili să lucreze, deci sunt o povară pe plan economic. Cei cu deficienţe locomotorii nu sunt capabili să lucreze sau să se deplaseze, deci nu contribuie la îmbunătăţirea economiei. Din acest punct de vedere, handicapul poate fi considerat o « boală economică ».
Persoanele cu handicap locomotor au mari probleme în a-şi găsi un loc de muncă stabil, ceea ce poate duce la apariţia marginalizării, automarginalizării şi a etiichetării.
Cauzele care au dus la imposibilitatea integrării în câmpul muncii şi în societate a persoanelor cu handicap sunt numeroase. Una dintre cauze este chiar faptul că aceşi indivizi s-au născut cu o anumită deficienţă, lucru care poate duce la marginalizarea sau chiar automarginalizarea acestora. Mentalitatea societăţii reprezintă un alt factor perturbator în viaţa celor cu dizabilităţi. Persoanele care le pot angaja « fug » de acestă responsabilitate din varii motive.
Un alt impediment în ceea ce priveşte integrarea socio-profesională a persoanelor cu handicap este reprezentat de faptul că acestea sunt etichetate ; societatea nu pare dispusă să le acorde nici o şansă. Ii marginalizează ( marginalitate = « poziţie socială periferică, de izolare a indivizilor sau grupurilor, cu acces drastic limitat la resrsele economice, politice , educaţionale etc. » ( Zamfir, 1993, p. 338) ), îi izolează, determinându-i astfel pe cei care au anumite dizabilităţi să renunţe la orice încercare de a se mai integra, ajungându-se astfel la automarginalizare . Aceasta din urmă poate genera consecinţe mult mai grave asupra persoanelor în cauză. Ele devin interiorizate, se izolează până şi de familie, se poate ajunge chiar şi la sinucidere.
Efectele nerezolvării problemei asupra grupului ţintă, asupra comunităţii, asupra societăţii
Conform Ordonanţei de Urgenţă numărul 102/1999, protecţia socială cuprinde totalitatea măsurilor ce urmează a fi luate în vederea exercitării dreptului persoanelor cu dizabilităţi la un regim special de prevenire, tratament, instruire, învăţământ şi integrare socială.
Unul din efectele negative ce se răsfrâng asupra persoanelor cu handicap locomotor este starea de dependenţă care se creează între acestea şi familie. Cei cu deficienţe depind în permanenţă de ajutorul unui membru al familiei pentru a-şi satisface până şi nevoile de bază. Tinerii cu handicap simt nevoia să fie sprijiniţi şi acceptaţi de către cei din jur. În condiţiile în care aceste lucruri nu sunt îndeplinite, ce cu handicap se automarginalizează sau pot ajunge chiar la consumul de droguri şi băuturi alcoolice, se poate ajunge chiar şi la violenţă.
La nivel comunitar se observă lipsa măsurilor de integrare socio-profesională a persoanelor cu handicap.
In ceea ce priveşte societatea, ar scădea banii alocaţi lunar taxelor şi impozitelor dacă persoanele cu handicap locomotor ar lucra şi ele. Nu ar mai fi nevoite să meţină o relaţie de dependenţă faţă de cineva pentru că în cazul unei angajări ar deveni independente, mai ales din punct de vedere financiar. Un alt efect negativ al neintegrării indivizilor cu deficienţe în viaţa socio-profesională este faptul că ei sporesc imaginea negativă a societăţii.
Posibile soluţii pentru rezolvarea problemei
Printre posibilele soluţii în vederea rezolvării problemei, menţionez:
modificarea mijloacelor de transport în comun;
instruirea profesională adecvată;
organizarea unor activităţi de petrecere a timpului liber;
oferirea unor servicii sociale persoanelor cu dizabilităţi;
sporirea gradului de independenţă a persoanelor cu dizabilităţi;
înscrierea lor în cadrul ALOFM Roman;
informarea persoanelor cu handicap cu privire la drepturile pe care le au.
Argumente pentru necesitatea intervenţiei
Integrarea socio-profesionala a persoanelor cu handicap locomotor pe piata fortei de munca ar avea efecte pozitive asupra acestora: ar putea să lucreze, să îşi dezvolte aptitudinile şi abilităţile în diferite domenii; ar avea un venit lunar, ceea ce ar duce la sporirea gradului de independenţă şi implicit la o îmbunătăţire a calităţii vieţii; pot învăţa să socializeze mult mai uşor.
Pe de altă parte, societatea (beneficiar indirect) ar putea observa că şi cei cu handicap locomotor pot lucra în acelaşi loc ca şi cei consideraţi „ normali”, că au abilităţi în diferite domenii şi că nu e nevoie ca persoanele aflate într-un scaun cu rotile să fie etichetate şi marginalizate.
Tipuri de intervenţie recomandate pentru rezolvarea problemei
O soluţie este scutirea angajatorilor de plata unor taxe şi impozite. O altă modalitate o constituie implicarea mass-mediei şi a persoanelor autorizate în diferite campanii de informare cu privire la egalitatea şanselor în obţinerea unui loc de muncă pentru persoanele cu handicap locomotor.
Un alt mod de intervenţie este reprezentat de ajutorul, susţinerea şi sprijinul moral acordat de familie sau chiar de prieteni şi vecini.
Prin intermediul activităţilor grupurilor de suport, persoanele cu dizabilităţi sunt susţinuţi şi încurajaţi sa îşi susţină opiniile.
Desfăşurea unor activităţi prin intermediul cărora persoanele cu dizabilităţi să se poată integra mult mai uşor în societate.
Ajutorul venit din partea unor specialişti ( medici, psihologi, asistenşi sociali ) i-ar ajuta pe tinerii cu handicap să se integreze mai uşor socio-profesional.
BIBLIOGRAFIE
Cojocaru, Ştefan, « Metode apreciative în Asistenţa socială », Ed. Polirom, Iaşi, 2005
Miftode, Vasile, « Tratat de asistenţă socială », Ed. Fundaţiei Axis, Iaşi, 2003
Săndulescu, Camelia, Şirjiţă, Nicolae, “Inserţia socială, finalitate a recuperării”, Ed. Universităţii
din Piteşti, Piteşti, 2006
Tacsi, Ladislau, « Reţeaua de asistenţă socială în mediul rural. Reţeaua instituţiilor de proteţie a
Copilului şi a vârstnicului », Ed. Mirton, Timişoara, 2001
Ungureanu, Ion, « Paradigme ale cunoaşterii societăţii », Ed. Junimea, Iaşi, 2002
Verza, Emil, « Probleme de defectologie », Ed. Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 1988
4. Populaţia şi grupurile ţintă
Acest proiect are 2 tipuri de beneficiari:
beneficiari indirecţi – angajatorii, prietenii tinerilor, familiile lărgite ale acestora, comunitatile din zona Roman, precum şi alte persoane cu deficienţe .
beneficiari direcţi –tinerii cu vârsta cuprinsă între 18 şi 25 de ani cu handicap locomotor
Criteriile care au stat la baza alegerii tinerilor au fost :
vârsta beneficiarilor să fie între 18 şi 25 de ani ;
să aibă handicap locomotor uşor sau moderat;
să nu fie integraţi profesional ;
să dorească să participe la activităţi ;
să prezinte interes în vederea atingerii obiectivelor propuse.
Motivele care au stat la baza alegerii grupului ţintă sunt următoarele:
vârsta beneficiarilor - această vârstă este una foarte dificilă, în acestă perioadă tinerii au nevoie de ajutor profesional şi îndrumare spre obţinerea unui loc de muncă.
prezenţa handicapului fizic uşor sau moderat - din cauza deficienţei cu care se confruntă, aceşti tineri au mari dificultăţi în a se integra social şi profesional. Persoanele cu handicap sunt etichetate, discriminate şi izolate; sunt lipsite de afecţiune şi sprijin; această categorie de persoane dispune de puţine programme privind integrarea socio-profesională, acest lucru reprezentând un obstacol în găsirea unui loc de muncă.
Situaţia grupului ţintă se va îmbunătăţi prin :
integrarea în comunitate a tinerilor cu handicap locomotor;
integrarea pe piaţa muncii a beneficiarilor cu deficienţe locomotorii;
sensibilizarea comunităţii locale cu privire la obstacolele pe care o întâmpină persoanele cu handicap în privinţa integrării sociale şi profesionale;
tinerii îşi îmbunătăţesc capacităţile de socializare;
beneficiarii direcţi dobândesc cunoştinţe în domeniul informaticii, a limbii engleze şi abilităţi de arte şi meserii;
construirea rampelor de acces necesare pentru facilitarea accesului celor cu deficienţe locomotorii în instituţiile statului.
Proiectul pune la dispoziţia beneficiarilor o echipă interdiscilplinară, tehnici şi metode pentru o mai bună reinserţie socială şi pentru a obţine o calificare profesională.
Activităţile desfăşurate în cadrul proiectului conduc la sporirea abilităţilor manageriale şi/sau tehnice ale tinerilor cu handicap locomotor :
participarea la cursurile de arte şi meserii ;
participarea la cursurile de engleză ;
participarea la cursurile de informatică ;
participarea la activitatile actiunii catolice;
Descrierea activităţilor
Obiectivul 1: Sensibilizarea populaţiei din zona Roman, Judeţul Neamt prin realizarea unei campanii media pe parcursul a trei luni de la derularea proiectului.
A 1.1: Realizarea unor emisiuni radio-TV cu invitaţi din cadrul ANPH Neamt şi ALOFM Roman, cu dezbateri pe tema discriminării persoanelor cu handicap pe piaţa forţei de muncă.
A 1.2 : Distribuirea unor pliante informative despre discriminarea persoanelor cu handicap pe piaţa forţei de muncă.
A 1.3 : Publicarea în ziarul local a unor articole privind avantajele angajări persoanelor cu handicap locomotor.
Obiectivul 2 Integrarea profesionala a tinerilor cu varsta curinsa intre 18 si 25 de ani cu handicap locomotor din municipiul Roman, judeţul Neamt prin participarea la cursuri de informatica, engleza si la cursuri de arte si meseri (tamplarie).
A.2.1: Incheierea unui contract cu ALOFM Roman
A.2.2 : Incheierea unui contract de colaborare cu o firma de transport.
Obiectivul 3 Integrarea socială a tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18 şi 25 de ani cu handicap locomotor din municipiul Roman, judeţul Neamt prin desfăşurarea unor activităţi pe parcursul derulării proiectului.
A.3.1: Integrarea socială a tinerilor printr-o serie de activităţi desfăşurate o data pe saptamana in cadrul Actiunii Catolice.
A.3.2: Organizarea unor expoziţii cu lucrările realizate de către persoanele cu handicap locomotor.
A.3.3 : Spectacole organizate de Actiunea Catolica prin care persoane cu handicap locomotor prezintă anumite piese de teatru despre discriminarea şi marginalizarea lor.
A.3.4 : Training-uri pentru tinerii cu handicap locomotor
Obiectivul 4. Încurajarea patronilor din zona Roman, judeţul Neamt de a angaja tineri cu handicap locomotor, cu vârsta cuprinsă între 18 şi 25 de ani, care provin din familii dezavantajate prin realizarea unei campanii de informare şi a unor seminarii bilunare pe parcursul unei luni de la începutul desfăşurării proiectului.
A4.1: Organizarea unor seminarii bilunare prin care patronilor li se vor prezenta avantajele angajării tinerilor cu handicap locomotor.
A4.2: Semnarea unui contract cu o tipografie. În urma semnării contractului cu tipografia, se vor edita pliante privind avantajele angajării tinerilor cu handicap, abilităţile acestora, precum şi activităţile care se vor desfăşura.
A4.3: Recrutarea şi integrarea unor voluntari din cadrul actiunii catolice.
A4.4: Mediatizarea drepturilor persoanelor cu handicap în mass-media locală
A4.5: Training-uri pentru voluntari
Obiectivul 5. Contactarea unor firme de stat în vederea angajării persoanelor cu dizabilităţi cu vârsta cuprinsă între 18 şi 25 de ani, din zona Roman, Judeţul Neamt, pe parcursul desfăşurării proiectului.
A 5.1: Prezentarea patronilor despre avantajele angajării persoanelor cu dizabilităţi locomotorii.
A 5.2: Încheierea unor contracte cu firmele de stat în vederea angajării persoanelor cu handicap locomotor.
Parteneri
Partenerii acestui proiect au fost aleşi pe baza compatibilităţii obiectivelor şi sunt :
- Primăria municipiului Roman;
- Actiunea Catolica din zona Roman;
- Liceul „La Salle” din satul Pildesti
- ALOFM Roman;
-M.E.C;
- Spitalul municipiului Roman;
- parteneri media ( ziarul local Roman şi postul de radio local).
Primăria Roman a fost aleasă ca partener deoarece a putut pune la dispoziţie asistentul social si de asemenea este instituţia cu cea mai mare influenţă pe plan local.
Actiunea Catolica din zona Roman a fost aleasa ca partener deoarece ofera in fiecare localitate un numar minim de 10 tineri care se ocupa cu sprijinirea si integrarea persoanelor cu handicap in cadrul activitatilor pe care acestia le desfasoara in localitate.
Liceul „La Salle” din satul Pildesti a fost ales ca si partener deoarece ofera sali de clasa unde se pot desfasura orele de engleza, informatica si arte si meserii.
Partenerul ALOFM Roman este cel care asigură cursurile de specializare profesională şi care, după încheierea acestora le poate asigura beneficiarilor indirecţi ai proiectului un loc pe piaţa muncii.
M.E.C. va asigura recunoaşterea diplomelor obţinute în urma finalizării cursurilor de engleză, informatică şi a celui de arte şi meserii. De asemenea, împreună cu ALOFM asigură o parte din salariile celor 3 profesori.
Partenerii media ( ziarul local şi postul de radio Roman) vor asigura publicitatea necesară proiectului; vor face publicitatea activităţilor şi evenimentelor desfăşurate.
Modalităţile de atragere a partenerilor sunt multiple. O primă etapă a constat într-o întrevedere în cadrul căreia au fost prezentate sumar obiectivele şi activităţile ce vor fi întreprinse în vederea atingerii acestora.
Un alt facor important este publicitatea reciprocă. Numele partenerilor va apărea de fiecare dată când se va vorbi despre proiect, iar aceştia, la rândul lor, vor menţiona activităţile desfăşurate de câte ori situaţia o va cere.
Nu în cele din urmă, după încheierea parteneriatelor se va dobândi o experienţă de ambele părţi, iar relaţiile închegate vor fi utile şi pe viitor.
Modul de organizare a structurii voluntarilor:
Planul de acţiune sa va realiza cu ajutorul unei echipe alcatuite din 10 voluntari in fiecare localitate, organizaţi în echipe de câte 2.
BUGETUL
Cheltuieli pentru transport
De la începutul derulării proiectului, Trans Roman va pune la dispoziţia centrului mai multe microbuze pentru deplasările ce vor fi făcute:
- deplasări ale tinerilor cu dizabilităţi fizice (cursuri);
- deplasări în vederea stabilirii relaţiilor de parteneriat;
- deplasările realizate pentru înfiinţarea programului;
Cheltuielile pentru motorină sunt estimate la aproximativ 250 E/lună
Cheltuielile pentru diversele deplasări sunt estimate la aproximativ 50 E/ lună
Echipamente şi accesorii
Achiziţionarea/închirierea de autovehicule
Microbuz
Microbuz = 300 E/ luna ( din care 100 E/luna reprezintă contribuţia în natură a Trans Roman)
Mobilier, calculatoare
Asigurate de Liceul La Salle din Pildesti si anume : o sala de informatica, o sala necesara desfăşurării activităţilor, o sală necesară desfăşurării cursurilor de arte şi meserii, precum şi o baie.
Birou - 4 bucăţi
Birou pentru calculator - 6 bucăţi
Scaune - 50 bucăţi
Dulap - 4 bucăţi
Imprimantă - 2 bucăţi
Altele
Cameră foto digitală - 1 buc - 50 E
Materiale pliante, chestionare, afis – 50 E
Consumabile – accesorii pentru birou
Tuş imprimantă - 15 bucăţi
Markere - 30 buc
Pixuri - 30 buc
Dosare plastic -120 buc
Folii plastic - 200 buc
Coli xerox - 3 topuri
Coli scris - 3 topuri
Capsator - 2 buc
Perforator - 2 buc
Capse - 10 cutii
Plicuri - 10 seturi
Agende - 8 buc
Total cheltuieli 200 E
Costuri pentru conferinţe / seminarii
Trainning-uri pentru voluntari
Trainning-uri pentru tinerii cu deficienţe
Costuri pentru seminar
Total costuri : 2000 E
Total cheltuieli proiect 4100 E
CONCLUZII
În urma aplicării unui număr 100 de chestionare, în zona Roman, judetul Neamt, pe un eşantion de persoane cu vârsta cuprinsă între 18 şi 50 de ani, am ajuns la următoarele concluzii:
Din cei chestionati 63% au in familie sau cunosc persoane cu handicap iar 37% nu cunosc persoane cu handicap. Relatia cu persoanele cu handicap este foarte buna in procent de 17%, relatie destul de buna in procent de 43%, sunt destui de multi care nu au nici o relatie cu acestia, in procent de 33% si in procent de 7% relatia cu persoanele cu handicap este rea.
Marea majoritate considera ca persoanele cu handicap sunt discriminate, in procent de 73%. Multi nu stiu sau nu au fost interesati daca persoanele cu handicap locomotor sunt discriminate, acestia sunt in procent de 17%. Iar in procent de 10% considera ca persoanele cu handicap locomotor nu sunt discriminate.
La intrebarea daca persoanele cu handicap locomotor pot lucra, in procent de 73% sunt de parere ca da iar in procent egal de 13% sunt de parere ca nu sau ca nu cunosc astfel de situatii.
Sunt multe persoane care nu stiu si nu cunosc proiecte de integrare pe piata fortei de munca, in total sunt intr-un procent de 60% si doar 40% cunosc proiecte de integrare pe piata fortei de munca a persoanelor cu handicap.
Chiar daca sunt multe persoane care nu cunosc proiecte de integrare a persoanelor cu handicap pe piata fortei de munca, ei sunt de acord cu aceste proiecte, in procent de 60%. Datorita procentului foarte mare care nu cunosc astfel de proiecte sunt in procent de 30% care nu stiu daca sunt de acord cu aceste proiecte. Si doar 10% dintre acestia nu sunt de acord cu aceste proiecte.
Cei mai multi nu au probleme in a lucra sau angaja persoane cu handicap, acestia sunt in procent de 73%. Cu toate acestea avem un procent destul de mare, de 27% care au o problema in a fi in preajma persoanelor cu handicap.
In procent de 17% considera ca persoanele cu handicap isi pot indeplinii sarcinile de serviciu cu dificultate dar cei mai multi considera ca persoanele cu handicap locomotor si-ar indeplinii sarcinile de serviciu chiar bine, acestia sunt in procent de 63%. Avem in procent de 20% care sunt de parere ca handicapul locomotor nu este un impediment de a lucra foarte bine.
In legatura cu facilitatile de care ar putea beneficia persoanele cu handicap locomotor la locul de munca avem un procent de 80% care sunt de acord iar 20% dintre cei chestionati nu sunt de acord. In legatura cu scutirea de taxe si impozite avem un procent egal cu cel de a avea facilitate la locul de munca.
Un motiv pentru care persoanele cu handicap locomotor nu sunt angajate este necunoasterea facilitatilor pe care le are un angajator daca angajeaza o persoana cu handicap, iar asta este demonstrat prin faptul ca 70% din cei chestionati nu cunosc aceste avantaje si doar in procent de 30% cunosc aceste avantaje.
Jumatate din cei chestionati considera ca persoanele cu handicap locomotor poate lucra la fel de bine ca o persoana fara handicap. Cu toate acestea 27% sunt de parere ca persoanele cu handicap nu pot lucra la fel de bine ca o persoana fara handicap. Iar 23% nu stiu daca se pot face diferente intre persoanele cu handicap si cele fara handicap.
In procent de 57% sunt de parere ca, pentru ca persoanele cu handicap sa fie independente integrarea pe piata fortei de munca este un punct cheie. Dar 10% considera ca nu este suficient doar integrarea lor pe piata fortei de munca pentru a fi independenti. Iar 33% nu stiu daca integrarea pe piata fortei de munca este necesar pentru ca acestia sa devina independenti din punct de vedere financiar.
In procent de 43% sunt de parere ca emotiile si sentimentale reprezinta surse de dificultate in dorinta persoanelor cu handicap locomotor de a se interga pe piata fortei de munca, iar in procent de 27% nu sunt de acord cu aceasta afirmatie. Iar 30% nu stiu daca emotiile si sentimentele sunt surse de dificultate.
In procent de 3% sunt de parere ca nu exista nici un impediment pentru integrarea pe piata fortei de munca a persoanelor cu handicap. Iar in procent de 23% considera ca un impediment reprezinta pregatirea profesionala, in procent egal de 37% il reprezinta discriminarea si handicapul locomotor
In concluzie suntem de parere ca proiectul este foarte important pentru acei tinerii – beneficiarii direcţi – deoarece îşi propune atât integrarea lor socială prin organizarea a diferite activitati impreuna cu Actiunea Catolica din zona Roman, cât şi integrarea profesională prin intermediul cursurilor de engleză, informatică şi cele de arte şi meserii. Proiectul va ajuta la creşterea încrederii în sine şi la o mai bună socializare din partea tinerilor cu deficienţe.
Neaplicarea proiectului consideram că ar determina creşterea numărului tinerilor cu handicap locomotor neîncadraţi pe piaţa muncii.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Parerea ta pentri noi conteazaă!