Discriminarea copiilor de etnie roma din mediul şcolar

1.Introducere

Discriminarea reprezintă orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice. ( Ordonanţa nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare).

Adjectivul etnic derivă din substantivul ethnos, care înseamnă rasă, persoane, naţiune sau trib.

Grupul etnic este definit ca un grup de persoane care au în comun una sau mai multe dintre următoarele caracteristici: limbă, rudenie, strămoşi, rasă, cultură, religie, istorie şi trăsături fizice.

Oamenii formează grupuri etnice împinşi de nevoia lor de identitate şi securitate. Formează aceste grupuri etnice pe bază de rudenie şi amintiri comune exprimate prin mituri despre strămoşi şi trauma provocate de duşmani.

Etimologie Controversatul cuvânt “rom” Cel mai probabil, ţinând cont că în limbajul ţigănesc de azi pot fi identificate cuvinte aparţinând mai multor dialecte, ţiganii nu aparţin doar unui singur grup etnic, ci mai multor asemenea grupuri, mai exact păturile cele mai sărace ale acestora. Există o interesantă implicaţie etnică care poate fi dedusă pe baza limbii. Ea rezultă din denumirea pe care ţiganii o folosesc (nu de puţine ori) când se referă la ei –„ rom” (în limba romai din Europa), lom în dialectul armean şi dom în cel sirian şi persan. Termenii de „ domba ” din sanscrită sau „ dom ” sau „dum ” în indiana modernă se referă la un conglomerat de triburi. În sancrită termenul a dobândit sensul de „ om dintr-o castă inferioară care trăieşte din cântat ”. În limbile indiene moderne, termenii au înţelesuri asemănătoare – „casta muzicantoare” – „casta muzicanţilor ambulanţi ”, „slugă ”, „om oacheş de castă inferioară ”.

a)      Istoric

Prezenţa şi originea etniei ţigăneşti în Europa, dar nu numai (au ajuns până în SUA) a reprezentat pentru multă vreme un mister (la sfârşitul sec XVIII- începutul sec XIX apar primele studii ştiinţifice – lingvistice). Ceea ce a îngreunat mult înţelegerea fenomenului a fost lipsa, aproape totală, a izvoarelor istorice din prima etapă a migraţiei, ceea ce a ocultat originea etniei ţigăneşti foarte multă vreme. Un exemplu tipic pentru erorile privind originea ţiganilor este următorul : pentru o lungă perioadă (începând cu Evul Mediu) s-a crezut că ţiganii ar fi venit din Egipt, această eroare a fost susţinută sau poate chiar indusă chiar de către ţigani (ştiut fiind că Egiptul este unul din leagănele ocultismului, iar o măsură importantă a ţiganilor se ocupa tocmai de necromanţie, prezicerea viitorului, vrăji de tot felul etc).

Originile etniei ţigăneşti au putut fi identificate prin intermediul studiilor lingvistice. O afirmaţie semnificativă făcută de un cercetător caracterizează foarte bine demersul : «  Adevărata istorie a rasei ţigăneşti se află în studiul propriei lor limbi ».

Primele noastre de limbă ţigănească apar relativ târziu, fiind publicate în Anglia în 1547. În anii 1770, într-un jurnal maghiar – Wiener Anzeigen sunt publicate în jur de 40 de articole anonime privind modul de viaţă al ţiganilor. În această serie de articole se face legătura între limba ţigănească şi India.

Prezenţa ţiganilor în Imperiul Bizantin (incluzând aici şi Grecia) este dovedită atât prin izvoare istorice scrise, cât şi prin izvoare lingvistice (în limba ţigănească sunt o serie de cuvinte de sorginte greacă). Ţiganii şi-au făcut simţită prezenţa atât la Constantinopol cât şi în Pelopones şi în insulele greceşti. În Bizanţ ţiganii erau numiţi “adingánous”. Patriarhi ai Constantinopolului în scrisori circulare adresate clericilor îi sfătuieşte pe aceştia să îi instruiască pe enoriaşi să nu apeleze la serviciile ţiganilor (ghicitori, ursari, vrăjitori etc). Sunt multe mărturii care arată cum ţiganii s-au folosit de credulitatea şi superstiţiile localnicilor.

Se pare că în Bizanţ s-a făcut apropierea între ţigani şi egipteni. Ţiganii nu erau totuşi consideraţi egipteni, din moment ce şi pelerin german (Bernhardb von Breydenbach) dovedeşte că ştia acest adevăr, numindu-i pe ţigani «trădători şi hoţi care susţin că vin din Egipt atunci când sosesc în ţinuturi germane ».   în Bizanţ şi în Grecia ţiganii s-au familiarizat cu unele cuvinte greceşti, dar şi cu lumea creştină.

Din Bizanţ, ţiganii (o parte a lor) au trecut în Bulgaria, Serbia şi Ţările Româneşti, ţări ortodoxe, ce întreţineau legături cu Constantinopolul (centrul spiritual al ortodoxiei până la cucerirea otomană). În Ţările Române ţiganii au fost făcuţi robi – o formă de sclavie, din moment ce erau vânduţi la târg, lăsaţi moştenire (precum obiectele), stăpânii putând chiar să despartă familii. Ţiganii ar fi părăsit Ţările Române, însă boierimea s-a împotrivit, căci erau deja un bun economic important. În Ţările Române unde corupţia şi sărăcia erau generalizate, boierii au văzut în ţigani o sursă de câştig.

Migraţia către Europa occidentală – „ marea şmecherie ”. Anul 1417 are o semnificaţie deosebită pentru migraţia ţiganilor către spaţiul vest european. Anterior acestui an au existat unele infiltrări, însă nesemnificative (numeric). Începând cu 1417, pe întregul cuprinsul Europei vestice se întâlnesc documente ce consemnează pătrunderea masivă a populaţiilor ţigăneşti, în foarte multe dintre acestea regăsindu-se o poveste comună. În mod subit ţiganii încep să se poarte într-un mod nemaiîntâlnit până atunci. Se deplasează aparent cu un scop bine determinat având în frunte conducători cu titluri impresionante (conţi, duci), evident fictive. Toţi pretind că sunt pelerini, veniţi din Egipt, sau Micul Egipt, iar călătoria lor este una de penitenţă, mai exact o pedeapsă stabilită chiar de Papă de a călători în pribegie timp de 7 ani pentru păcatul strămoşilor lor. Acest păcat ar consta în aceea că strămoşii lor ar fi sosit creştini, însă părăsind calea cea dreaptă s-au întors la zeităţile păgâne, iar ei revenind la creştinism trebuie acum să ispăşească acel păcat.

În plus prezentau chiar salvconducte (documente sau scrisori de liberă trecere) din partea Papei sau a regelui Sigismund al Sfântului Imperiu Roman. În acest fel ei au reuşit să determine localnicii să îi primească bine, să le dea de pomană (bani şi diverse bunuri). Unii conducători locali, de bună credinţă, au eliberat şi ei salvconducte autentice.

În timp această strategie s-a decredibilizat, în condiţiile în care ţiganii pe unde treceau săvârşeau mici infracţiuni – mici furturi, înşelătorii de tot felul, aveau, în genere, un comportament deviant. La început localnicii au încetat a le mai da de pomană, apoi au luat atitudine (izgonindu-i uneori prin mijloace violente), iar ulterior chiar autorităţile statale au intervenit. Salvconductele au fost declarate nevalabile sau invalidate ; mai mult ţiganilor li s-a impus să părăsească teritoriul statului respectiv, sub diverse pedepse (până la cea capitală). În medie după prima apariţie dura până la 50 de ani până când apăreau primele acte normative ale autorităţilor împotriva ţiganilor. În ciuda acestor acte normative migraţia a continuat.

Religia

În privinţa credinţei mulţi observatori contemporani şi cercetători au constatat că ţiganii, spre deosebire de evrei de exemplu, nu au fost legaţi de o religie anume. Mai mult, ar părea că ei nu au avut o religie a lor. Ei au preluat cu mare uşurinţă religia creştină în spaţiul european sau cea mahomedană în spaţiul arab sau în cel al Imperiului Otoman. Preluarea unei religii apare astfel că un mijloc de a se face mai uşor acceptaţi.

Tradiţia

 Romii care trăiesc în Europa, constituie o etnie distinctă, cu reguli şi legi proprii. Totuşi, în rândul romilor se face simţită schimbarea, adaptarea la viaţa modernă.

Romii din România nu fac excepţie. Există grupuri care, renunţând la vechi obiceiuri, încep încet, încet să se alinieze majorităţii, adoptând un mod de viaţă asemănător acesteia, dar şi familii conservatoare care doresc să-şi menţină intacte tradiţiile.

Romii ursari

Rromii ursari obişnuiau să trăiască pe lângă vetrele localităţilor, pe lângă curţile boiereşti, pe lângă mănăstiri sau la curţile domneşti (rromi vătraşi). Având contact direct cu populaţia majoritară, nerroma, au pierdut foarte multe obiceiuri, tradiţii, elemente de cultură şi educaţie proprii etniei rrome,asimilând o serie de elemente de civilizaţie, tradiţii culturale, obiceiuri culturale, obiceiuri caracteristice populaţiei nerrome lângă care şi-au dus existenţa (aculturaţie).

         Astăzi, romii ursari locuiesc mai ales în judeţele Moldove, în judeţul Bacău, în  Buhuşi, Ocna, Darmăneşti, Moineşti, Oneşti, Comăneşti, etc. Ursarii sunt caracterizaţi ca fiind oameni blajini, paşnici, prietenoşi, care iubesc muzica şi dansul şi care convieţuiesc în relaţii foarte bune cu celelalte etnii. Nu sunt bogaţi, dar prin comportament şi grad de civilizaţie sunt apreciaţi de societate.

         Cei doi soţi nu concepeau să nu aibe 3-4 copii, cei mai doriţi fiind băieţii. când fetele se măritau, plecau la casa socrilor, iar băieţii locuiau un timp cu restul familiei până când reuşeau să-şi construiască propria casă. Nora devenea un membru al familiei cu drepturi şi îndatoriri egale cu ale celorlalţi copii din familie. soacra stabilea ce activităţi va desfăşura nora, aceasta preluând cea mai mare parte din activităţile casnice. Femeia care purta fusta mai scurtă şi căreia i se vedeau gleznele era considerată neserioasă.

           Apariţia copilului este un prilej de mare bucurie în familia rromilor ursari. Când află de la soţia să că este însărcinată, deşi este extraordinar de bucuros, tânărul căsătorit evita din jena să-şi anunţe părinţii că în curând vor fi bunici. este de datoria soacrei să o chestioneze pe nora despre acest lucru.

Romii căldărari

              Romii căldărari sunt întâlniţi mai ales în Oltenia (Vâlcea, Dolj, Olt, Gorj, Mehedinţi) şi în Ardeal (Sibiu, Alba-Iulia). În şatra, un loc aparte îl are familia. Cu cât o familie este mai numeroasã, cu atât ea este mai respectatã. Capul familiei este bãrbatul; el este acela care aduce banii în casã. Femeia trebuie sã aibã grijã de copii, sã-i spele, sã le gãteascã, sã-i educe şi sã-i înveţe şi limba rromani. Ea îşi învaţă fetele sã coasã, sã spele, sã gãteascã, să-şi coasã fustele şi sorturile şi sã ghiceascã. Toate acestea trebuie învăţate de foarte devreme deoarece fetele se „mãritã” de la 12-13 ani.

              Femeia mãritatã trebuie sã poarte batic pe cap; o femeie cu capul descoperit aduce jignire (necinste) unui bãrbat, baticul reprezintã un semn de respect pe care femeia îl aduce bãrbatului. Fata nemãritatã nu poartã batic fiindcã aceasta este curatã, virginã. Ea îşi poartã pãrul împletit în douã codiţe. În împletiturile de pãr feţele şi femeile au sfori roşii pe care sunt înşiraţi bănuţii de argint, acest argint fiind aducãtor de noroc, ferindu-le de rele. La gât feţele şi femeile au salbe de aur şi lănţişoare de aur.

              O casã fãrã copii e o ruşine pentru rromi. Când o femeie rãmâne însãrcinatã, zvonul se duce repede, femeile anunţându-se una pe alta şi se strâng toate în jurul gravidei.

              Mireasa e aleasã încă din pruncie, din scutece, sau de la 2-3 ani. Se organizeazã

o petrecere mare, se bea, se mãnâncã şi se danseazã, astfel rromii ştiu cu toţii că aceasta e viitoarea mireasã a lui cutare, prin urmare, nimeni nu mai intervine în acest târg; importantã în aceastã alegere este doar înţelegerea între cuscri. Fetiţă este urmãritã de cãtre cei ce au logodit-o, iar dacã exista inconveniente se adunã rromii, ca sã se ştie că logodnă a fost ruptã. Dacă nu intervine nimic ca sã rupă această  logodnă, viitorii socri ai   feţei vin de sãrbãtori şi petrec cu viitorii cuscri şi aduc daruri pentru cea care va fi nora lor. Când s-a hotãrât nunta, părinţii băiatului vin cu toţi galbenii lor şi cu o sticlã de vin roşu legată la gât cu o fundã roşie. Părinţii băiatului îşi arata averea în faţa părinţilor fetei şi dacă aceştia sunt de acord, atunci cuscrii (bărbaţii) îşi schimba pălăriile şi cele douã cuscre îşi schimba baticele între ele. Apoi se scot ţipete de bucurie şi este adusã băutura şi mâncarea pentru nuntaşi.

La romi nu existã cununie religioasã şi nici civilã; acum unii mai moderni se duc la oficiul stãrii civile; despre cununia religioasã, nu se discutã, ei merg la bisericã doar la botez, de Paşti, atunci când se dezleagã de un jurãmânt sau atunci când le moare cineva. Divorţ nu existã, exista „Criss rromani” în care bãtrânii şi bulibaşa se pronunţa în dezlegarea unei cãsnicii.

Romii spoitori călărăşeni

Romii spoitori călărăşeni sunt întâlniţi mai ales în judeţul Călăraşi, în oraşul Olteniţa. Copiii sunt născuţi în instituţii spitaliceşti – maternităţi. Taţii se duc la naşi

pentru ca aceştia să dea nume copilului, unul din numele din familiile acestora. Nasul

poate dă libertate finului de a alege singur numele, dar acesta sã fie tot din familia

nasului. Cu numele astfel stabilit, copilul este declarat la starea civilã, pentru eliberarea certificatului de naştere. Dacă finul se abate de la obicei şi da alt nume copilului, nasul  nu-l mai boteazã. De obicei, copilul este botezat de naşi în credinţa ortodoxă, la şase săptămâni de la naştere sau la o altã dată stabilită între naşi şi fini.

b)      Motivaţia temei

              Am ales această temă, deoarece copiii romi constituie una dintre cele mai defavorizate categorii de copii şi au nevoie de mult sprijin pentru a depăşi situaţia în care se află. Sărăcia şi lipsurile familiilor rome, prejudecăţile care persistă în mentalitatea populaţiei, inerţia unor părinţi romi faţă de perspectivele pe care educaţia le oferă copilului, toate acestea contribuie la marginalizarea copiilor romi, la limitarea accesului la şansele egale la care au dreptul toţi copiii. Respectarea şi implementarea dreptului copiilor romi la educaţie constituie principala condiţie pentru viitoarea îmbunătăţire a situaţiei lor. Toţi copiii au dreptul la şanse egale; azi, copiii romi au încă de înfruntat, pentru a-şi găsi un loc în societate, stigma pe care le-o atribuie populaţia majoritară. Speranţele lor vor putea fi la fel de îndrăzneţe că speranţele copiilor romani atunci când mamele românce nu-şi vor mai ameninţa copiii că, dacă nu sunt cuminţi, îi "dau la ţigani", atunci când mamele rome nu le vor mai spune copiilor lor că n-are nici un rost să viseze la o facultate pentru că n-au cum face faţa între romani.  

              Prin acest proiect dorim să descoperim ce s-a făcut şi ce se va face pentru combaterea discriminării copiilor romi în mediul şcolar şi în acelaşi timp să informăm cu privire la drepturile pe care le au  în mediul şcolar copiii de etnie romă.

c)      Obstacolele cu care se confrunta copiii romi în mediul şcolar:

·         sărăcia: peste 90% din totalul romilor din România trăiesc în condiţii de pauperitate economică ;

·         izolarea socială, care are drept cauze discriminarea şi prejudecăţile rasiste ale unei mari părţi din populaţia romana, dar şi tendinţele anti-sistem ale romilor ;

·         analfabetismul şi deficitul calificărilor profesionale.

Situaţia copiilor rromi este una critică, majoritatea aparţinând unor familii extrem de sărace. Mulţi dintre ei abandonează şcoala datorită lipsurilor materiale, iar cei care continuă sunt deseori discriminaţi faţă de colegii lor: puşi în ultimele bănci ale clasei, trataţi cu indiferenţă, sau, mai rău câteodată, agresaţi verbal de către copii sau profesori. Educarea adulţilor (cadrelor didactice) şi a copiilor în spiritul toleranţei şi nediscriminării constituie o prioritate dacă dorim schimbarea mentalităţilor.

Integrarea populaţiei rome continuă la vârsta şcolii, o şcoală căreia îi revine ca misiune promovarea printre profesorii şi elevii celorlalte naţionalităţi, valorile şi cultura elevilor etnici. Trebuie încurajată dorinţa rromilor de integrare şi accentuat că integrarea nu înseamnă pierderea culturii tradiţionale. Teama etniei rrome de diversitatea culturală ar trebui să fie înlocuită de interesul mutual şi de deschiderea către schimbul de experienţe cu ceilalţi.

Înţelegerea mutuală va reduce riscul discriminării şi va contribui la crearea de condiţii mai bune de învăţătură pentru copiii rromi. Condiţiile mai bune de învăţare vor stimula încrederea de sine a elevilor şi vor contribui la reducerea abandonului şcolar - o problemă extrem de frecventă între romi.

2.Obiective propuse pentru realizarea campaniei

Titlu:

Ø  Discriminarea  copiilor de etnie roma din mediul şcolar

Motto:

Ø  “Discriminarea ucide vise!”

Grupul ţintă

Ø  Grupul ţintă este alcătuit din 20 de elevi de etnie romă, cu vârsta cuprinsă între 15-19 ani, din clasele IX – XII, din municipiul Iaşi.

Scop:

Ø  Diminuarea fenomenului de discriminare în rândul copiilor romi cu vârste cuprinse între 15 – 19 ani.

Obiective:

Ø  Informarea opiniei publice cu privire la discriminarea elevilor de etnie romă din mediul şcolar.

Ø  Informarea elevilor de etnie romă cu privire la drepturile acestora.

Ø  Înţelegerea şi apropierea copiilor de etnie romă cu cei de etnie română.

Operaţionalizarea obiectivelor prin activităţi:

o   Activităţile obiectivelor 1 şi 2

A1. Stabilirea echipei care va lucra pentru realizarea unei campanii de informare

A2. Stabilirea grupului ţintă cărora le sunt adresate mesajele de campanie derulate în cadrul proiectului

A3. Stabilirea canalelor de comunicare, elaborarea mesajelor de campanie în cadrul echipei şi a punctelor de distribuire a pliantelor şi chestionarelor

A4. Elaborarea de pliante şi chestionare privind amploarea şi gravitatea fenomenului de discriminare a elevilor romi

A5. Testarea mesajelor care sunt realizate prin pliante şi chestionare în cadrul comunităţii

A6. Distribuirea pliantelor şi a chestionarelor în comunitate de către echipa proiectului

A7. Evaluarea de distribuire a pliantelor şi a chestionarelor în cadrul campaniei de informare

A8. Stabilirea partenerilor pentru desfăşurarea întâlnirilor pentru aplicarea chestionarelor

A9. Evaluarea efectelor pe care le are campania de informare organizată în cadrul proiectului

o   Activităţile obiectivului 3

Pentru a duce la îndeplinirea acestui obiectiv s-au realizat diferite activităţi atât şcolare cât şi extraşcolare:

-          ieşiri în parc;

-          jocuri;

-          concursuri.

    3.Ipoteze

ü  Prezenta stereotipurilor negative din familiile de etnie romana despre romi duc la discriminarea romilor de către elevii romani;

ü  Atitudinea profesorilor şi a elevilor romani contribuie la rata abandonului şcolar în rândul elevilor romi sau la continuarea studiilor;

ü  Centrarea copiilor romi pe mediul şcolar duce la dezvoltarea intelectuală şi a educaţiei.

   4.Cadrul metodologic

Ca modalitatea de folosirea a informaţilor am ales chestionarul.

Datele din această campanie au fost culese prin aplicarea chestionarului unui număr total de 60 de subiecţi de ambele sexe, aceştia fiind 20 elevi de etnie romă, 20 elevi de etnie romana şi 20 profesori.

Chestionarul este folosit pentru obţinerea unor informaţii de la un număr mare de persoane şi pentru prelucrarea lor statistica într-un timp scurt. Este folosit pentru a măsura felul în care membrii comunităţii au receptat mesajele campaniei, modul de organizare. Chestionarul poate fi folosit pentru studiul comparativ pein aplicară în momente diferite ale campaniei (poate fi aplicat la începutul şi la finalul campaniei).

5.Bugetul

Resurse finaciare

1.	Transport	25
2.	Chestionare	14 lei
3.	Pliante	15
4.	Afis	10
	Total	64

           

Resurse umane

1.	Profesori
2.	2 Pedagogi
3.	1 Asistent social

6.Interpretarea datelor

In urma chestionarelor aplicate profesorilor se pot constata urmatoarele:

ü  Majoritatea profesorilor considera ca discriminarea reprezinta incalcarea drepturilor precum si izolare si separare;

ü  Principala forma de discrimanare reprezinta incalcarea drepturilor, iar principala categorie de personae discriminate sunt romii;

ü  In mare parte au raspuns ca nu au cunostinte de etnie roma, iar dintre cei 39% care au raspuns afirmativ considera ca relatia lor cu acestia este una deschisa;

ü  Cea mai mare parte  a intervievatilor nu ii trateaza cu inferioritate pe romi si nu au intalit cazuri in care romi sunt discrminati in mediul scolar;

ü  In urma rapunsurilor se constata ca principalele cause care ii impiedica sa urmeze o forma de invatamant sunt familia si traditia;

ü  Majoritatea profesorilor considera ca elevii de etnie roma au parte de siguranta la scoala si nu sunt discriminati in ceea ce priveste sistemul de notare;

ü  S-a constatat ca cel mai des sunt discriminati la locul de munca, apoi la scoala, urmate de sanatate si comunitate;

ü  Cea mai mare parte a profesorilor considera ca elevii romi sunt tratati rau de catre politie si spital, primaria si scoala ii trateaza in mod egal iar mai bine de catre judecatorie;

ü  Majoritatea considera ca s-ar putea simti mai in siguranta daca nu ar mai exista romi;

ü  In proportie mare erau personae de gen feminin si casatoriti.

        In urma chestionarelor aplicate elevilor de etnie roma s-au constatat urmatoarele:

ü  Majoritatea elevilor nu se simt discriminati ca sunt de etnie roma;

ü  Dintre cei care au raspuns afirmativ se simt discriminati la scoala, iar principalele personae care i-au ajutat sa depaseasca aceasta problema sunt memebrii familiei;

ü  Cei mai multi sunt in relatii foarte bune cu familia, fiind sprijiniti de acestia in mare masura pentru a urma o forma de invatamant, considerand ca etnia nu reprezinta un impediment;

ü  Relatia cu cadrele didactice este buna la fel si cu colegii;

ü  Intervievati au raspuns la intrebarea: “Considerati ca unii colegi va trateaza cu inferioritate?” cu “poate”;

ü  Elevii romi nu se simt disciminati in privinta sistemului de notare a profesorilor;

ü  Cei mai multi considera ca nu sunt deloc discriminate in domeniul sanatatii, se simt discriminati la scoala si foarte discriminate in comunitate;

ü  In urma aplicarii chestionarelor majoritatea au raspuns ca vor sa continuie studiile.

In urma chestionarelor aplicate elevilor de etnie romana s-au constatat urmatoarele:

ü  Majoritatea elevilor de etnie romana considera ca discriminarea reprezinta tratarea cu indiferenta,incalcarea drepturilor pregum si diferenta ed sex,rasa,culoare;

ü  Principala forma de discrimanare reprezinta incalcarea drepturilor, iar principala categorie de personae discriminate sunt romii;

ü  In mare parte au raspuns ca  au cunostinte de etnie roma intr-o proportie de 44% iar intr-o proportie de 56% sustin ca nu stiu nimic de romi

ü  La intrebarea ce face referire la principal cauza ce ii impedica pe romi sa urmeze o forma de invatamant elevii de etnie romana sustin ca intro proportie de 46% comunitatea este cea care stagneaza evolutia acestora

ü  Elevii sustin deasemenea ca in scoala gradul de discriminare este intr-o proportie de 39% fiind urmate de locul de muncacu un procentaj de 28%

ü  La intrebarea daca acestia s-ar sinti mai in siguranta in Romania fara romi elevii au raspuns intr-o proportie de 25% ca DA fiid urmat de acealsi procentaj de cei cu POATE

7.Concluziile cercetarii

            In urma cercetarii am ajuns la concluzia ca atat profesorii cat si elevii de etnie romana considera ca principala categorie de persoane discriminate sunt romii .S-a constatat ca elevii roamni cat si profesorii nu cunsoc nimic despre istoria si cultura romilor.

            In urma raspunsurilor date de catre elevii romi acestia sustin ca nimic nu ii impiedica sa urmeze o forma de invatamant, insa este important ca acestia sa fie sprijiniti de catre familie.

            Rezultatele obtinute arata ca profesorii si elevii romani nu ii discrimineaza pe cei de etnie roma, insa s-ar simti mai in siguranta daca acestia nu ar mai fi pe teritoriul Romaniei.

            Noi suntem de parere ca profesorii ar trebui sa reprezinte un model pentru elevi si nu sa” practice”  discriminarea. Ne-a fost dificil sa aplicam chestionare celor de etnie roma deoarece acestia nu au vrut sa isi recunoasca etnia, iar pentru aceasata am apelat la ajutorul pedagogului care i-a adus in cabinetul sau astfel putand sa aplicam chestionarele. In timpul acestei intalniri am remarcat ca elevii romi se discrimineaza intre ei.

            Dupa interpretarea datelor am observat ca unui elevi nu au fost atenti la completarea chestionarelor deoarece unele raspunsuri se contrazic.

Bibliografie

Alexandrescu, Gabriela – Traditii ale rromilor din spatiul romanesc, Bucuresti, 2004

Sarau, Gheorghe – Dictionar roman-rrom, Vanemonde, 2003

Zamfir Catalin, Preda, Marian – Rromii in Romania, Expert, 2002

http://www.romanes.ro/muzica-tiganeasca.aspx

http://www.mediafax.ro/externe/discriminarea-romilor-o-problema-care-persista-in-romania-7457367

Ordonanţa nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare

Anexa 1

CHESTIONAR-copii romani si profesori

“Bună ziua. Suntem studente la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice, specializarea Asistenţă Socială, din cadrul Universităţii ,, Alexandru Ioan Cuza ” Iaşi. Aceste chestionare ne sunt necesare pentru întocmirea unui proiect la disciplina ,, Drepturile omului şi strategii antidiscriminatorii “, având ca studiu discriminarea elevilor romi. Vă menţionăm că răspunsurile dumneavoastră sunt strict confidenţiale. Vă mulţumim anticipat! “

1. După opinia dumneavoastră ce înseamnă cuvântul ,,discriminare” ?

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

2. După părerea dumneavoastră care sunt principalele forme de discriminare?

1. evitarea contactului cu persoanele discriminate;
2. agresivitatea faţă de persoanele discriminate;
3. încălcarea drepturilor;
4. altele

3. Care este principala categorie de persoane discriminate?

1. romi
2. maghiari
3. evrei
4. persoane cu handicap
5. altele

4. Printre cunoştinţele dumneavoastră, aveţi şi persoane de etnie romă?

1. da
2. nu
3. nu ştiu

( dacă aţi răspuns la întrebarea 4 cu ,, da” puteţi răspunde la întrebarea 5)

5. Cum vedeţi dumneavoastră relaţia dintre voi?

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

6. Ce ştiţi despre istoria şi cultura romilor?

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

7. Vi s-a întâmplat să trataţi pe romi cu indiferenţă, considerându-vă superiori lor?

1. da
2. nu
3. nu ştiu
4. nu răspund
5. poate

8. Dacă da, care au fost cauzele şi daţi exemple de situaţii?

..............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

9. Credeţi că romii sunt discriminaţi de cei care ar trebui să le asigure serviciile de sănătate?

1. da
2. nu
3. poate
4. nu ştiu

10. Aţi întâlnit cazuri în care romii sunt discriminaţi de cei care ar trebui să le asigure educaţia şcolară? Exemplificaţi.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

11. Care credeţi că ar fi principala cauză care îi împiedică să urmeze o formă de învăţământ?

1. familia
2. tradiţia
3. comunitatea
4. altele

12. Credeţi că elevii romi au parte de siguranţă în mediul şcolar?

1. da
2. nu
3. nu ştiu
4. poate

13. Credeţi că există diferenţă între copiii romi şi cei români în ceea ce priveşte implicarea în activităţile şcolare?

1. cu siguranţă
2. posibil că da
3. nu
4. nu ştiu

14. Credeţi că elevii romi sunt discriminaţi în ceea ce priveşte sistemul de notare la şcoală?

1. da
2. cu siguranţă
3. nu
4. poate
5. nu ştiu

15. Într-o scală de la 1 la 4 în ce domenii credeţi că sunt cel mai des discriminaţi romii?

Şcoală	Loc de muncă	Sănătate	Comunitate
1  2  3  4	1  2  3  4	1  2  3 4	1  2  3  4

16. Cum consideraţi că îi tratează autorităţile locale pe romi comparativ cu celelalte etnii?

Şcoala	Spitalul	Primăria	Judecătoria	Poliţia

1-      rău

2-      la fel

3-      mai bine

17. Dacă în România nu ar mai exista romi v-aţi simţi mai în siguranţă?

1. cu siguranţă
2. poate
3. nu
4. da
5. nu ştiu

1. Ocupaţia dumneavoastră?
2. profesor
3. elev
4. alta

19.Sexul dumneavoastră?

1. feminin
2. masculin

20. Vârsta dumneavoastră?

……………………………………………………

       

CHESTIONAR -copii romi

“Bună ziua. Suntem studente la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice, specializarea Asistenţă Socială, din cadrul Universităţii ,, Alexandru Ioan Cuza ” Iaşi. Aceste chestionare ne sunt necesare pentru întocmirea unui proiect la disciplina         ,, Drepturile omului şi strategii antidiscriminatorii “, având ca studiu discriminarea elevilor romi. Vă menţionăm că răspunsurile dumneavoastră sunt strict confidenţiale. Vă mulţumim anticipat! “

1. După opinia dumneavoastră, în momentul actual, vă simţiţi discriminat din pricina faptului că sunteţi de etnie romă?

1. da
2. nu
3. cu siguranţă
4. nu răspund

2. Dacă da, care au fost situaţiile în care v-aţi confruntat cu această problemă?

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

3. Dacă aţi întâmpinat această problemă cine v-a ajutat să o depăşiţi?

1. familia
2. comunitatea
3. şcoala
4. prietenii
5. altele

4. Care sunt relaţiile dumneavoastră cu familia?

1. bune
2. foarte bune
3. rele
4. satisfăcătoare

5. Credeţi că reprezintă un impediment faptul că sunteţi de etnie romă să urmaţi o formă de învăţământ?

1. nu
2. da
3. cu siguranţă
4. poate

6. În ce măsură vă sprijină familia pentru a urma o formă de învăţământ?

1. în mare măsură
2. în mică măsură
3. deloc

7. Care ar fi principala cauză care i-ar împiedica pe cei de aceeaşi etnie să urmeze o formă de învăţământ?

1. familia
2. tradiţia
3. comunitatea
4. situaţia financiară
5. altele

8. Care este relaţia dumneavoastră cu cadrele didactice?

1. bună
2. foarte bună
3. rea
4. satisfăcătoare

9. Dar cu colegii?

1. bună
2. foarte bună
3. rea
4. satisfăcătoare

10. Consideraţi că unii colegi vă tratează cu inferioritate?

a. da

b. nu

c. poate

11.Vă simţiţi discriminat în ceea ce priveşte sistemul de notare al profesorilor?

1. da
2. nu
3. poate
4. nu răspund

12.     Dacă da, care credeţi că sunt cauzele? Exemplificaţi.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

13.     Pe o scală de la 1 la 3 în ce domeniu credeţi că sunteţi cel mai des discriminat?

Şcoală	Sănătate	Comunitate

1-      deloc

2-      discriminat

3-      foarte discriminat

14.     După terminare acestui ciclu de învăţământ doriţi să continuaţi şscoala?

1. da
2. nu
3. nu ştiu
4. poate

15.     Sexul dumneavoastră?

1. feminin
2. masculin

16.     Vârsta dumneavoastră?

..........................................................................................................................................

17.     În ce clasa sunteţi?

…………………………………………………………………………………………..

Cuprinsul

        1.Introducere

a)      Istoric

b)      Motivatia temei

c)      Obstacolele cu care se confrunta copiii romi în mediul şcolar:

         2.Obiective propus epentru realizarea campaniei

         3.Ipoteze

         4.Cadru metotologic

         5.Bugetul

         6.Interpretarea datelor

         7.Concluzii

Scris de:Amarandei Lavinia  Buzdugan Mihaela

             Chidon Simona       Robescu Alexandra 

0 comentarii

Publicat de Adolescentul de azi la 22:05

Discriminarea sexuală la locul de muncă

În pofida avansurilor rolului femeii în societatea modernă,acestea continuă să experimenteze discriminare sexuală la locul de muncă.

Statisticile cu privire la diferenţierile pe sexe la locul de muncă, salariile mici şi experienţele neplăcute trăite de acestea demonstrează în continuare că foarte mulţi angajaţi discriminează personalul feminin.

Lupta împotriva discriminării a început însa nu toată lumea inţelege mecanismele discriminatorii, sau armele existente pentru combaterea acesteia.

Ce este discriminarea la locul de muncă?

Răspunsul la această întrebare pare a fi evident, însă nu întotdeauna este aşa. Cea mai evident metodă de discriminare este realizată de angajatoruli care se laudă cu faptul că salariile personalului masculin este mai mare decât cel al personalului feminine, sau care îi spune unei secretare talentate că nu o poate promova pentru că detestă femeile autoritare.

În zilele noatre discriminarea laborală este un fenomen complex şi pătrunzător, experţii folosesc cuvinte precum ‘sistem’ şi ‘efecte’ decăt să privească problema ca o simplă nedreptate intenţionată, iar litratura de specialitate dezbate subiecte cum ar :vechimea în muncă, linii de progresie, efectele acţiunilor pre-discriminatorii prin mai multe dispozitive instituţionale, teste şi cerinţe de validare. În concluzie este necesară asisteţă din partea experţilor dar de asemenea este elementară acceparea faptului ca problema discriminării sexuale este reală.

 Motivele principale ale discriminării femeilor sunt:

    1. Atitudinile preconcepute ale ofertantului locului de munca faţă de angajarea femeilor, pe care le consideră forţă de muncă inferioară;

         2. Preferinţa angajatorului, care este, de regulă, bărbat, pentru lucrători de sex masculin din considerente de socializare sau solidaritate bărbătească, dorind să lucreze mai mult cu un colectiv de bărbaţi, decât cu un grup de femei sau crezând ca un conducător bărbat este mai eficient;
          3. Previziunile angajatorului referitoare la productivitatea probabilă a candidatului femeie, intrucât prestanţa acesteia poate fi întreruptă de căsătorie, naşterea şi îngrijirea copiilor. De aceea ofertantul acordă prioritate unui solicitant de sex masculin sau, în cazul când angajează totuşi o femeie, aceasta este plătită mai puţin.

Prin egalitate de şanse între femei şi bărbaţi se înţelege luarea în considerare a capacităţilor, nevoilor si aspiraţiilor diferite ale persoanelor de sex masculin, respectiv feminin şi tratamentul egal al acestora.

     Pe larg acest lucru presupune:

          - Accesul nediscriminatoriu la alegerea sau exercitarea liberă a unei profesii sau activităţi, - Angajarea în toate posturile sau locurile de muncă vacante şi la toate nivelurile ierarhiei profesionale,
           Veniturile egale pentru muncă de valoare egală,

         -Informare şi consiliere profesională, programe de iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare si recalificare profesională

-Promovarea la orice nivel ierarhic şi profesional,

-Condiţii de muncă ce respectă normele de sănătate şi securitate în muncă, conform prevederilor legislaţiei în vigoare.

Principalii factori operativi ai discriminării sexuale:

1.      Orice efort ce se îndreaptă spre rezolvarea discriminării sexuale individuale are un impact minimal asupra societăţii, în consecinţă orice conflict care are implicaţii discriminatorii trebuie tratat la nivel de masă. Prin definiţie discriminarea nu afectează doar o anumită femeie ci afectează un număr mai mare de femei.

Un exemplu pentru această situaţie: Dacă un angajator refuză să o promoveze de exemplu pe  Susan Smith, din cauza sexului ei, acel anagajator în realitate spune că toate femeile în condiţia lui Susan sunt ineligibile pentru acel post. Eforturile lui Susan ar trebui să atace nu numai în mod individual această decizie ci ar trebui să atace politica firmei care refuză promovarea femeii.

Dacă o femeie se plânge de discriminare are în vedere oportunităţile la locul de muncă, cei care ar putea s-o susţină au de asemenea în vedere oporunităţile individuale în cadrul firmei. Aceste femei în loc să privească încercările colegei discriminate într-un cadru mai larg, ele preferă să rămână pasive şi să nu se implice, ţinând cont de riscul de a fi concediate. Deşi acest denunţ dacă ar avea un număr mai mare de susţinători ar putea adduce beneficii întregului personal feminin. Mai ales că demonstrarea discriminării faţă de o persoană este mult mai dificilă decât demonstrarea discriminării faţă de întreg personalul feminin.

2.      Un alt element de bază este analizarea personalului prin prisma diferenţierii pe sexe şi discriminarea prin plata salariului cu scop discriminatoriu şi nu prin principiul salariu egal pentru muncă de valoare egală.

După opinia publică, majoritatea oamenilor crd în egalitatea salariului, însă bineînţeles că salariile femeilor sunt mai mici decat ale bărbţilor, dar şi munca depusă de acestea în cele mai multe cazuri diferă ca nivel de dificultate.

Statisticile demonstrează că există meserii care sunt practicate în special de femei, şi tocmai  pentru că aceste meserii există, nu se poate aplica legea salarizarii egale. De asemenea există meserii din care femeile sunt toatal excluse, de regulă acestea sunt foarte bine plătite. Joburile care sunt considerate a fi pentru bărbaţi sunt mai bine plătite şi deasemenea posibilitatea de afirmare este mai ridicată.

În mod tradiţional munca depusă de femei nu este prost platită pentru că n-ar avea valoare ci pentru că este depusă de femei.

3.      Un alt concept fundamental are în vedere politicile nedrepte al companiilor, care la prima vedere par a fi licite şi fără intenţie discriminatorie. Astefel de politici sunt acelea prin care compania angajează personal cu studii superioare. Pare a fi o strategie dreaptă, se acordă aceleaşi drepturi atât femeilor cât şi bărbaţilor, atât albilor cât şi negrilor. Este această strategie dreaptă? Nu. În primul rând pentru că în trecut mai mulţi bărbaţi au beneficiat de educaţie superioară dect femei şi procetntul celor cu studii superioare era mai ridicat în cazul albilor decât în cazul negrilor.

În acest caz nu politica este discriminatorie ci efectul ei, mai ales că nu este demonstrate faptul că un job necesită studii superioare având în veder că vechii angajaţi s-ar putea sa nu aibă aceste studii.

Un alt caz este acela prin care compania nu angajează parinţi siinguri, din nou politica pare a fi dreaptă dar în profunzime nu este aşa mai ales că de cele mai multe ori copii se află în custodia mamei, iar tatălui îi este mult mai uşor să-şi ascundă paternitatea. De asemenea este greu de demonstrate că existenţa copiilor poate afecta performanţele salariale ale individului.

Discriminarea salarială

Prin muncă de valoare egală se înţelege, activitatea remunrată care, în urma comparării, pe baza aceloraşi indicatori , a aceloraşi unităţi de măsură, cu o altă activitate reflect folosirea unor cunoştinţe şi deprinderi profesionale similar sau egale şi depunerea unei cantităţi egale de effort intellectual şi/sau fizic.

În cazul existenţei unei politici discriminatorii prin salarii este important atacarea structurii salariilor, în vederea schimbarii valorii economice scăzute a femeii pe piaţa forţei de muncă.

Experţii în discriminări cred că motivul unui astfel de comportament îl reprezintă subevaluarea istorică şi sistematică a femeii pe baza sexului.

 Hărţuirea sexuală la locul de muncă:

Avansurile sexual moderate, decizii bazate pe acceptul sau refuzul favoruruilor sexuale, remarcile offensive aduse la adresa femeilor sunt toatea elemente ale hărţuirii sexual la locul de muncă. Fenomenul se observă în special în mediile în care predomină angajaţii de sex masculin.

În anul 1976 s-a făcut un studiu pe baza căruia a reieşit că 88% din femeile chestionate au fost cel puţin odată hărţuite sexual la locul de muncă, în zilele noastre nu se observă îmbunătăţiri ale acestui lucru.

Corporaţiile de mari dimensiuni şi-au educat angajaţii asupra hărţuirii sexual: în ce constă aceasta, cum se poate apăra victim şi ce măsuri se pot lua împotriv angajatului.

Prin hărţuire sexuală se înţelege orice comportament nedorit verbal, nonverbal sau fizic de natură sexual, care are ca efect atingerea deminităţii persoanei şi/sau crearea unui mediu degradant, de intimidare, de ostilitate, de umilire sau ofensator.  

 Acest comportament poate fi observant prin trei situaţii diferite

-          Persoanele uint supuse avansurilor sexuale sau exigenţelor efectuării unor favoruri sexuale în vederea angajării

-          Refuzarea avansurilor poate avea ca effect decizii ce pot afecta locul de muncă al angajatului

-          Are în vedere influenţarea creativităţii şi a performanţei profesionale. 

Cum se poate apăra o femeie de hărţuirea sexuală?

     În primul rând orice femeie trebuie să exprime refuzul categoric al oricărui tip de avans. Dacă hărţuirea continuă atunci ea trebuie să înştiinţeze în scris conducerea companiei. Iar dacă nici acest demers nu are nici un rezultat se poate trece la un proces.

În Romania nu a fost înregistrat, până în prezent, nici un caz de discriminare sexuală care să fi ajuns în justiţie, deşi în urma ultimului Barometru de Gen a rezultat un procent de 6% din persoanele investigate care au trecut sau care cunosc persoane care au trecut prin astfel de situaţii de discriminare sexuală. Acestă lipsă de acţiune este consecinţă lipsei de informare şi de educaţie a femeilor asupra posibilităţilor de apărare împotriva acestui gen de discriminare.

Condiţiile de lucru:

 O companie nu poate da muncă uşoară pentru femei şi muncă grea pentru bărbaţi, pentru că este cunoscut faptul că munca uşoară este prost plătită şi astfel se ajunge la discriminare prin salariu. De asemenea o companie nu poate refuza promovarea femeilor, evocând legile de protecţia muncii. Aceste legi sunt vechi şi au în vedere reglementarea serviciului femeilor dar nu şi a bărbaţilor. Este evident că în ultimul timp aceste legi mai mult restricţionează oportunităţile femeilor decât le protejează.

Hărţuirea sexuală se manifestă în general faţă de femei si de obicei vine din partea cuiva care deţine o funcţie de conducere. Hărţuirea sexuală este extrem de greu de demonstrat, deoarece se află la limita dintre realitate şi închipuire. Această problemă devine o chestiune de percepţie şi de receptare a unor semnale, mai mult sau mai puţin subtile.

     Puţine femei ştiu că din 2002 există o lege - Legea privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, publicată în Monitorul Oficial nr. 301 din 8 mai 2002 - care reglementează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi prin care este sancţionată discriminarea, indiferent de forma si locul unde aceasta are loc, în domeniul muncii, educaţiei, informării, participării la decizie, culturii, etc.
     Trebuie făcută o distincţie între discriminarea sexuală şi hărţuirea sexuală. Prin discriminare se înţelege tratarea unei persoane mai puţin favorabil decât o altă persoană şi poate fi de două feluri:
     directă, când tratamentul defavorabil se îndreapta direct impotriva unei anumite persoane, pe motive de sex, graviditate, naştere, etc.

indirecta, când tratamentul defavorabil este îndreptat împotriva unui grup de persoane de un anumit sex.

Prin hartuire sexuala se intelege solicitarea de favoruri sexuale, intimitate nedorita, cuvinte si gesturi ofensatoare de natura sa intimideze victima.

 Hărţuirea sexuală este reglementată de Codul Penal la articolul 203 alin 1. Acest articol, introdus în 2001, a fost completat mai târziu cu o lege care reglementează egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei.

 Prin egalitate de şanse şi tratament se înţelege accesul egal, atât al bărbaţilor, cât şi al femeilor, la posturile sau locurile de muncă libere, la toate nivelurile ierarhice, posibilitatea de a-şi alege meseria si de a exercita o profesie, dreptul de a primi acelaşi salariu pentru munca de valoare egală, promovare şi perfecţionare profesională, beneficii sau măsuri de protecţie socială de acelaşi tip.

Femeile trebuie să ştie, însă, că sunt apărate; în momentul în care au înaintat o sesizare ori o plângere privind discriminarea după criteriul de sex, nu pot fi concediate.

Scris de:Amarandei Lavinia 

0 comentarii

Publicat de Adolescentul de azi la 01:37

DISCRIMINARE in randul unor persoane celebre

 Discriminare rasiala

Celebrul model Claudia Schiffer se afla in centrul unui scandal, dupa ce o fotografie realizata in 2007, in care pozeaza ca si model de culoare, a fost folosita pentru aniversarea a 60 de ani a unei reviste considerate o "Biblie" a modei.

Fotografia in care modelul de 39 de ani era machiat pentru a arata ca o femeie de culoare, selectat pentru a aparea alaturi de alte 5 poze in editia aniversara Stern Fotografie, a fost realizata pentru o campanie Dom Perignon, a celebrului designer Karl Lagerfeld.

Si in 2007 fotografia a iscat scandal. Republicarea ei insa starneste si mai multe valuri, unii critici spunand ca e "de prost gust si chiar o ofensa", relateaza Daily Mail.

Concret, Claudia Shiffer este acuzata de "insensibilitate rasiala". Insa purtatorii de cuvant ai vedetei spun ca fotografia a fost scoasa din context, Claudia nefacand decat sa intruchipeze mai multe fantezii ale barbatilor. De altfel, in campania originala, modelul apare si ca secretara, dar si intruchipand-o pe Maria Antoanet

Cei mai multi dintre parinti ocolesc subiectele legate de culoarea pielii, crezand ca micutii lor sunt incapabili sa inteleaga asa ceva la varste atat de fragede.
Studiile au aratat insa ca atunci cand se decid, in sfarsit, sa o faca, e de cele mai multe ori prea tarziu, copiii avand deja propriile pareri, uneori discriminatorii.
Un studiu recent realizat de Khyllis Katz, de la Universitatea din Colorado, a aratat ca bebelusii observa inca de la varsta de sase luni diferentele de culoare ale pielii, relateaza Daily Mail.
In cazul celor albi caucazieni, carora li s-au aratat fotografii cu persoane de culoare, acestia au privit pozele timp indelungat, observand ca chipurile fotografiate sunt altfel decat ceea ce stiau ei. La fel s-a intamplat si in cazul celor 100 de bebelusi de culoare.
Studiul, care a cuprins mai multe etape diferite, a mai aratat ca varsta pana la care parintii trebuie sa poarte discutii despre diferitele rase si discriminare este 6 ani. Doar pana la aceasta varsta se pot schimba parerile lor, apoi devenind aproape imposibil.
Mos Craciun de culoare?

Un studiu care a incercat sa demonstreze ca micutii de 6 ani isi pot schimba convingerile vizavi de rase s-a derulat recent in Ohio. Unei clase de copii mixte, formata din albi si copii de culoare, i s-a citit o poveste de Craciun. In final, copiii l-au putut vedea si pe Mos Craciun desenat, care era de culoare.
Reactia a fost imediata. Copiii albi au privit cu neincredere, un timp...

In decurs de numai cateva minute, copiii au inceput insa sa gandeasca altfel, atitudinea lor schimbandu-se treptat. In timp ce unii spuneau ca sigur exista doi Mosi, altii erau de parere ca, probabil, Mos Craciun este mulatru.
Altii au acceptat ideea ca Mos Craciun de culoare munceste atunci cand cel alb este bolnav.

La sfarsitul aceleiasi saptamani, copiii au mai avut de-a face cu o surpriza: un Mos de culoare, la o petrecere organizata pentru ei. Indiferent de culoarea sau rasa acestuia, toti copiii s-au aratat la fel de bucurosi, semn ca ceva in mentalitatea lor se schimbase.

Experimentul a aratat astfel ca 6 ani este inca o varsta la care se mai poate schimba ceva, din pacate insa nu pentru mult timp. Chiar multi copii de culoare il deseneaza pe Mos Craciun ca fiind alb.

Industria de publicitate din SUA, acuzata de discriminare rasiala

    Industria de publicitate americana este acuzata de discriminare rasiala si ar putea fi chemata in instanta de o casa de avocatura care intentioneaza sa se alieze cu Asociatia nationala de promovare a drepturilor oamenilor de culoare.
Casa de avocatura Mehri & Skalet a anuntat ca este posibil sa faca front comun cu asociatia, pentru a-i chema la tribunal pe reprezentantii industriei, informeaza presa britanica.

Jurnalistii britanici dau ca exemplu segmentul de populatie de origine africana din Statele Unite, care, nu numai ca primeste onorarii mai mici pentru munca prestata, dar este si mult mai putin reprezentat in industria de advertising decat colegii lor caucazieni, conform unui studiu recent.

Acelasi studiu sugereaza ca agentiile de publicitate din SUA lucreaza cu "prejudecati rasiale adanc inradacinate, care blocheaza in mod sistematic includerea celor discriminati".

Absolventii de culoare din SUA castiga, in medie, in publicitate, cu 20 de centi mai putin la fiecare dolar castigat de colegii lor albi, si doar 10% dintre ei au sanse sa obtina un salariu anual mai mare de 100.000 de dolari.

Studiul indica si faptul ca agentiile de publicitate angajeaza cu mult sub 9.6% persoane de culoare, procent ce reprezinta ponderea oamenilor de culoare in populatia Statelor Unite.

Situatia este oarecum similara in Marea Britanie, unde, potrivit presei locale, doar 2% dintre angajatii agentiilor de publicitate sunt de origine asiatica, iar 1,7% sunt de culoare.

                Mutu discriminat rasial la Chelsea

   Adrian Mutu va contesta la TAS suma pe care o are de platit lui Chelsea, pe motiv ca a fost discriminat rasial de catre clubul englez.
"Adrian Mutu va contesta amenda record pe motiv ca a fost discriminat rasial de catre Chelsea. Romanul a fost obligat de FIFA sa achite fostului sau club uimitoarea suma de 13,8 milioane de lire sterline (n.r. aproximativ 17 milioane de euro) pentru ca a fost depistat pozitiv cu cocaina in 2004", scrie publicatia News of the World.

"In acest caz vorbim despre o discriminare clara fata de Mutu, care este roman, in timp ce alti jucatori englezi au fost gasiti vinovati de aceleasi lucru si nu au fost atat de sanctionati. Este evident pentru toata lumea ca este vorba despre o razbunare, care nu are baze legale, iar singura ei tinta este distrugerea lui Mutu", a spus avocatul Federatiei Internationale a Fotbalistilor Profesionisti, Marco Montanari.

Chelsea a cerut daunele pentru a acoperi suma de 16,8 milioane de lire sterline pe care au achitat-o in 2003 pentru achizitionarea atacantului roman de la Parma.

Scrsi de:Chidon Simona

0 comentarii

Publicat de Adolescentul de azi la 01:14

Discriminarea persoanelor cu dizabilitati

Dizabilitatea reprezinta afectarea uneia sau a mai multor functii esentiale ale fiintei umane, de natura sa diminueze libertatea de expresie sau de actiune a acesteia. Nu este vorba aici de liberul arbitru, ci de libertatea de miscare si de actiune restrictionata de disfunctiile simturilor de distanta, ale facultatilor de mobilitate si deplasare, precum si ale instantelor cognitive.

Din cauza discriminarii care aduce cu sine marginalizarea si segregarea anumitor categorii de indivizi vizati de astfel de practici, societatea actuala perpetueaza inegalitatea in drepturi a oamenilor, judecandu-i si condamnandu-i pe cei carora nu le acorda nici macar sansa de a putea sa duca un trai decent.

Dizabilitatea este doar o chestiune de perceptie. Fiecare om poate face anumite lucruri lucruri pe care altii nu le pot face...

Discriminarea persoanelor cu diferite handicapuri se poate manifesta in mod direct prin:

limitarea sanselor egale de a participa la viata publica;

limitarea posibilitatilor de a avea o viata sociala obisnuita;

imposibiliatatea de a se angaja si a-si castiga existenta;

imposibilitatea de a avea acces la anumite institutii sau utilitati care intervin in viata de zi cu zi.

Mai dureroasa insa, este acea discriminare subtila, pe care majoritatea oamenilor care nu sufera de nici un handicap nu o constientizeaza, ci dimpotriva o genereaza si o perpetueaza prin standardele si normele pe care direct/indirect sau intentionat/neintentionat le impun asupra tuturor celorlalti. O asemenea discriminare se regaseste spre exemplu in "etichetele" atribuite acestor persoane. Termenii folositi pentru a le identifica nevoile sunt in sine disciminatorii deoarece de exemplu prin insasi termenul de "dizabiliatate", analizat etimologic, li se neaga absolut orice fel de abilitate. Aceasta falsa negare are un impact deosebit asupra identitatii si demnitatii individului.

O alta terminologie interpretabila este cea a "handicapului", o persoana nu poate fi in sine "handicapata". Handicapul nu este altceva decat o stare consecutiva deficientei cu care persoana s-a nascut sau pe care a dobandit-o. Societatea naste "handicapul" prin normele impuse, norme construite de o majoritate care dicteaza o anumita stare de "normalitate".

Negarea anumitor drepturi fundamentale cum ar fi dreptul la o educatie adaptata in functie de "diferitele abilitati", accesul la o ingrijire medicala adecvata, posibilitatea de a invata o meserie in concordanta cu abilitatile individuale si posibilitatea de a-si castiga propria existenta, dreptul de a isi exprima sexualitatea, etc. Toate aceste aspecte reprezinta acte discriminatorii, iar privite in ansamblu au un impact deosebit asupra individului si dezvoltarii sale armonioase.

Persoanele cu dizabilitati sunt excluse de la viata sociala (plimbandu-se doar intre locuinta si institutii specializate), fiindu-le adesea ingradit dreptul de a intra in contact cu un mediu care i-ar putea face sa simta realitatea care ii inconjoara. Pentru subiectii dizabilitatii, barierele sunt exterioare, au caracter mecanic, tehnologic sau administrativ. Independenta specific in plan social inseamna, pentru acesti oameni, rampe si alte mijloace de acces si de deplasare pe care le intelegge toata lumea pentru ca, daca nu sunt vizibile, pot deveni vizualizabile. Dar, peste toate acestea, e nevoie de servicii specifice, de organizare, de educatie adecvata, de profesionalizare onoranta si onorabila, de amenajarea unor locuri de munca si, mai cu seama, de recunoasterea de catre autoritatea publica a adevarului ingradirii sociale a libertatii unui important numar de cetateni si purcesul la decizia politica reparatoare in spiritul imperativ al drepturilor omului.

Numai ca lumea e in asa fel facuta incat, prin adancul si pe fata ei, luneca unele dizabilitati si disfunctii omenesti, care se vad si altele, care nu se vad. Odata cu acestea mai de pe urma, sunt afectate constiinta, spiritul... Loviturile i le cara omului deficientele mintale si cele psihice. Iar aici, precumpanitor, nu se cade sa mai vina vorba despre libertate, ci despre handicap. In acest context, nu este de mirare faptul ca persoanele cu handicap sunt foarte putin vizibile in societate, neavand sustinere pentru a-si putea dezvolta atitudinea civica si pentru a putea participa in diferite moduri la luarea anumitor decizii care le influenteaza prezentul si viitorul.

La urma urmei, speranta, nu doar ca moare ultima, dar ofera si sanse egale pentru toata lumea... asa ca, mergem inainte cu sanse egale la speranta!

Scris de:Dorneanu Iulia 0 comentarii

Publicat de Adolescentul de azi la 16:31