Îmi adun gândurile, îmi întorc stiloul cu cerneala vieţii, îmi întind braţele asupra acestei file pătate, iar lacrimile îmi cad uşor din ochii trişti, negăsindu-şi sensul vieţii departe de persoana ta! Încerc să-mi găsesc căldura şi fericirea gândindu-mă că te am lângă mine. Inima îmi este obosită iar ochii îmi sunt goi de singurătatea care mă înconjoară. Te-am zărit, am ajuns la tine, dar inima ta era îngropată în nisip. Am răscolit nisipul în neştire pentru a-ţi redescoperi iubirea! De n-aş avea iubirea, n-aş avea cuvântul! Îmi sunt şi lacrima, şi viaţa îndrăgostite de tine, de speranţă şi de dragoste. Îmi clădesc o lume magică, iar eu sunt puntea copleşită de dorinţa arzătoare a dragostei şi a speranţei care stă în faţa ta, doar să ai curajul să te laşi condus. Ai fi o stâncă în faţa atâtor fundături, preţuind fiecare clipă în doi, fiecare sărut sau mângâiere, fiecare cuvânt blând sau privire. Tot ce mi-a fost furat, vreau să regăsesc în tine. În sufletul tău ştiu că pot găsi o fărâmă de iubire. Aştept, aştept şi iubesc în tacere, plină de speranţă...
"Scris de:Leuciuc Alina"
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Parerea ta pentri noi conteazaă!