Perioada adolescenţei este caracterizată de câteva temeri. Să încercăm să le „demontăm" împreună!
1. Teama de a nu fi luat în seamă, de a fi considerat mic, de a nu fi suficient apreciat.
Recomandări:
- Asumaţi-vă responsabilităţi directe.
- Sprijiniţi iniţiativele celorlalţi.
- Antrenaţi şi alţi adolescenţi să contribuie la propria lor formare.
2. Teama de a nu fi înţeles, de a fi ridiculizat, minimalizat, marginalizat, de a fi repezit.
Recomandări:
- Creaţi condiţii pentru un dialog deschis, sincer, fie între voi, fie între voi şi părinţi sau profesori.
3. Teama de a fi pedepsit pentru că nu aţi răspuns exigenţelor adulţilor.
Recomandări:
- Nu faceţi lucruri în mod intenţionat rele, pentru a vedea limita răbdării celorlalţi.
- Dacă aveţi abateri absolut întâmplătoare, cereţi-vă scuze.
- În cazul abaterilor repetate şi majore, cereţi-vă iertare şi discutaţi despre aşteptările celorlalţi faţă de voi.
4. Teama de a nu te cunoaşte prea bine, de a nu şti încă cine eşti. Din această teamă apar tendinţele de supraapreciere sau subapreciere.
Recomandări:
- Confruntaţi-vă cu voi şi cu alţii, folosindu-vă de cele prezentate mai sus.
- Verificaţi-vă imaginea de sine cu imaginea celorlalţi despre voi.
- Alegeţi-vă un confesor, o persoană dragă, de încredere cu care să staţi de vorbă ori de câte ori simţiţi nevoia de a clarifica o problemă sau o situaţie.
5. Teama de banal, de obişnuit, de tradiţional.
Recomandări:
- Stimulaţi-vă, antrenaţi-vă şi educaţi-vă creativitatea în mediul şcolar, folosind teste de creativitate.
- Valorificaţi-vă talentele cu care aţi fost înzestraţi.
- Activaţi în cadrul grupurilor parohiale, de volunariat, pentru a fi de folos celor care au mare nevoie de exuberanţa voastră.
Presiunea grupului
Presiunea grupului
Adolescentul se confruntă cu presiunea grupului din care face parte, iar el simte o nevoie acută de a se conforma. Conformismul este dorinţa de a fi exact ca toţi ceilalţi, de a face ce fac ei, de a purta ce este la modă, de a spune ceea spun ceilalţi, pentru a fi populari.
Un conformist este o persoană căreia îi este teamă să fie altfel decât majoritatea, el simte o nevoie permanentă de a fi ca toţi ceilalţi. În adolescenţă această presiune de a te conforma celorlalţi atinge cote critice şi uneori cote ridicole.
Alegerea modelelor
Adolescenţa este şi perioada în care se alege un model. Ce modele putem urma: părinţii, profesorii, preoţii, persoanele consacrate, sfinţii sau fotbaliştii, dansatoarele, cântăreţii? Familia ar trebuie să fie model şi "însoţitoare" permanentă a copilului care devine adolescent, tânăr şi la rândul lui părinte. Ne dorim ca famiiile să fie modele dar trebuie să recunoaştem că nu toate familiile sunt model pentru fiii lor.
"Scris de:Amarandei Lavinia Maria"
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Parerea ta pentri noi conteazaă!