Discriminarea sexuală la locul de muncă

În pofida avansurilor rolului femeii în societatea modernă,acestea continuă să experimenteze discriminare sexuală la locul de muncă.

Statisticile cu privire la diferenţierile pe sexe la locul de muncă, salariile mici şi experienţele neplăcute trăite de acestea demonstrează în continuare că foarte mulţi angajaţi discriminează personalul feminin.

Lupta împotriva discriminării a început însa nu toată lumea inţelege mecanismele discriminatorii, sau armele existente pentru combaterea acesteia.

Ce este discriminarea la locul de muncă?

Răspunsul la această întrebare pare a fi evident, însă nu întotdeauna este aşa. Cea mai evident metodă de discriminare este realizată de angajatoruli care se laudă cu faptul că salariile personalului masculin este mai mare decât cel al personalului feminine, sau care îi spune unei secretare talentate că nu o poate promova pentru că detestă femeile autoritare.

În zilele noatre discriminarea laborală este un fenomen complex şi pătrunzător, experţii folosesc cuvinte precum ‘sistem’ şi ‘efecte’ decăt să privească problema ca o simplă nedreptate intenţionată, iar litratura de specialitate dezbate subiecte cum ar :vechimea în muncă, linii de progresie, efectele acţiunilor pre-discriminatorii prin mai multe dispozitive instituţionale, teste şi cerinţe de validare. În concluzie este necesară asisteţă din partea experţilor dar de asemenea este elementară acceparea faptului ca problema discriminării sexuale este reală.

 Motivele principale ale discriminării femeilor sunt:

    1. Atitudinile preconcepute ale ofertantului locului de munca faţă de angajarea femeilor, pe care le consideră forţă de muncă inferioară;

         2. Preferinţa angajatorului, care este, de regulă, bărbat, pentru lucrători de sex masculin din considerente de socializare sau solidaritate bărbătească, dorind să lucreze mai mult cu un colectiv de bărbaţi, decât cu un grup de femei sau crezând ca un conducător bărbat este mai eficient;
          3. Previziunile angajatorului referitoare la productivitatea probabilă a candidatului femeie, intrucât prestanţa acesteia poate fi întreruptă de căsătorie, naşterea şi îngrijirea copiilor. De aceea ofertantul acordă prioritate unui solicitant de sex masculin sau, în cazul când angajează totuşi o femeie, aceasta este plătită mai puţin.

Prin egalitate de şanse între femei şi bărbaţi se înţelege luarea în considerare a capacităţilor, nevoilor si aspiraţiilor diferite ale persoanelor de sex masculin, respectiv feminin şi tratamentul egal al acestora.

     Pe larg acest lucru presupune:

          - Accesul nediscriminatoriu la alegerea sau exercitarea liberă a unei profesii sau activităţi, - Angajarea în toate posturile sau locurile de muncă vacante şi la toate nivelurile ierarhiei profesionale,
           Veniturile egale pentru muncă de valoare egală,

         -Informare şi consiliere profesională, programe de iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare si recalificare profesională

-Promovarea la orice nivel ierarhic şi profesional,

-Condiţii de muncă ce respectă normele de sănătate şi securitate în muncă, conform prevederilor legislaţiei în vigoare.

Principalii factori operativi ai discriminării sexuale:

1.      Orice efort ce se îndreaptă spre rezolvarea discriminării sexuale individuale are un impact minimal asupra societăţii, în consecinţă orice conflict care are implicaţii discriminatorii trebuie tratat la nivel de masă. Prin definiţie discriminarea nu afectează doar o anumită femeie ci afectează un număr mai mare de femei.

Un exemplu pentru această situaţie: Dacă un angajator refuză să o promoveze de exemplu pe  Susan Smith, din cauza sexului ei, acel anagajator în realitate spune că toate femeile în condiţia lui Susan sunt ineligibile pentru acel post. Eforturile lui Susan ar trebui să atace nu numai în mod individual această decizie ci ar trebui să atace politica firmei care refuză promovarea femeii.

Dacă o femeie se plânge de discriminare are în vedere oportunităţile la locul de muncă, cei care ar putea s-o susţină au de asemenea în vedere oporunităţile individuale în cadrul firmei. Aceste femei în loc să privească încercările colegei discriminate într-un cadru mai larg, ele preferă să rămână pasive şi să nu se implice, ţinând cont de riscul de a fi concediate. Deşi acest denunţ dacă ar avea un număr mai mare de susţinători ar putea adduce beneficii întregului personal feminin. Mai ales că demonstrarea discriminării faţă de o persoană este mult mai dificilă decât demonstrarea discriminării faţă de întreg personalul feminin.

2.      Un alt element de bază este analizarea personalului prin prisma diferenţierii pe sexe şi discriminarea prin plata salariului cu scop discriminatoriu şi nu prin principiul salariu egal pentru muncă de valoare egală.

După opinia publică, majoritatea oamenilor crd în egalitatea salariului, însă bineînţeles că salariile femeilor sunt mai mici decat ale bărbţilor, dar şi munca depusă de acestea în cele mai multe cazuri diferă ca nivel de dificultate.

Statisticile demonstrează că există meserii care sunt practicate în special de femei, şi tocmai  pentru că aceste meserii există, nu se poate aplica legea salarizarii egale. De asemenea există meserii din care femeile sunt toatal excluse, de regulă acestea sunt foarte bine plătite. Joburile care sunt considerate a fi pentru bărbaţi sunt mai bine plătite şi deasemenea posibilitatea de afirmare este mai ridicată.

În mod tradiţional munca depusă de femei nu este prost platită pentru că n-ar avea valoare ci pentru că este depusă de femei.

3.      Un alt concept fundamental are în vedere politicile nedrepte al companiilor, care la prima vedere par a fi licite şi fără intenţie discriminatorie. Astefel de politici sunt acelea prin care compania angajează personal cu studii superioare. Pare a fi o strategie dreaptă, se acordă aceleaşi drepturi atât femeilor cât şi bărbaţilor, atât albilor cât şi negrilor. Este această strategie dreaptă? Nu. În primul rând pentru că în trecut mai mulţi bărbaţi au beneficiat de educaţie superioară dect femei şi procetntul celor cu studii superioare era mai ridicat în cazul albilor decât în cazul negrilor.

În acest caz nu politica este discriminatorie ci efectul ei, mai ales că nu este demonstrate faptul că un job necesită studii superioare având în veder că vechii angajaţi s-ar putea sa nu aibă aceste studii.

Un alt caz este acela prin care compania nu angajează parinţi siinguri, din nou politica pare a fi dreaptă dar în profunzime nu este aşa mai ales că de cele mai multe ori copii se află în custodia mamei, iar tatălui îi este mult mai uşor să-şi ascundă paternitatea. De asemenea este greu de demonstrate că existenţa copiilor poate afecta performanţele salariale ale individului.

Discriminarea salarială

Prin muncă de valoare egală se înţelege, activitatea remunrată care, în urma comparării, pe baza aceloraşi indicatori , a aceloraşi unităţi de măsură, cu o altă activitate reflect folosirea unor cunoştinţe şi deprinderi profesionale similar sau egale şi depunerea unei cantităţi egale de effort intellectual şi/sau fizic.

În cazul existenţei unei politici discriminatorii prin salarii este important atacarea structurii salariilor, în vederea schimbarii valorii economice scăzute a femeii pe piaţa forţei de muncă.

Experţii în discriminări cred că motivul unui astfel de comportament îl reprezintă subevaluarea istorică şi sistematică a femeii pe baza sexului.

 Hărţuirea sexuală la locul de muncă:

Avansurile sexual moderate, decizii bazate pe acceptul sau refuzul favoruruilor sexuale, remarcile offensive aduse la adresa femeilor sunt toatea elemente ale hărţuirii sexual la locul de muncă. Fenomenul se observă în special în mediile în care predomină angajaţii de sex masculin.

În anul 1976 s-a făcut un studiu pe baza căruia a reieşit că 88% din femeile chestionate au fost cel puţin odată hărţuite sexual la locul de muncă, în zilele noastre nu se observă îmbunătăţiri ale acestui lucru.

Corporaţiile de mari dimensiuni şi-au educat angajaţii asupra hărţuirii sexual: în ce constă aceasta, cum se poate apăra victim şi ce măsuri se pot lua împotriv angajatului.

Prin hărţuire sexuală se înţelege orice comportament nedorit verbal, nonverbal sau fizic de natură sexual, care are ca efect atingerea deminităţii persoanei şi/sau crearea unui mediu degradant, de intimidare, de ostilitate, de umilire sau ofensator.  

 Acest comportament poate fi observant prin trei situaţii diferite

-          Persoanele uint supuse avansurilor sexuale sau exigenţelor efectuării unor favoruri sexuale în vederea angajării

-          Refuzarea avansurilor poate avea ca effect decizii ce pot afecta locul de muncă al angajatului

-          Are în vedere influenţarea creativităţii şi a performanţei profesionale. 

Cum se poate apăra o femeie de hărţuirea sexuală?

     În primul rând orice femeie trebuie să exprime refuzul categoric al oricărui tip de avans. Dacă hărţuirea continuă atunci ea trebuie să înştiinţeze în scris conducerea companiei. Iar dacă nici acest demers nu are nici un rezultat se poate trece la un proces.

În Romania nu a fost înregistrat, până în prezent, nici un caz de discriminare sexuală care să fi ajuns în justiţie, deşi în urma ultimului Barometru de Gen a rezultat un procent de 6% din persoanele investigate care au trecut sau care cunosc persoane care au trecut prin astfel de situaţii de discriminare sexuală. Acestă lipsă de acţiune este consecinţă lipsei de informare şi de educaţie a femeilor asupra posibilităţilor de apărare împotriva acestui gen de discriminare.

Condiţiile de lucru:

 O companie nu poate da muncă uşoară pentru femei şi muncă grea pentru bărbaţi, pentru că este cunoscut faptul că munca uşoară este prost plătită şi astfel se ajunge la discriminare prin salariu. De asemenea o companie nu poate refuza promovarea femeilor, evocând legile de protecţia muncii. Aceste legi sunt vechi şi au în vedere reglementarea serviciului femeilor dar nu şi a bărbaţilor. Este evident că în ultimul timp aceste legi mai mult restricţionează oportunităţile femeilor decât le protejează.

Hărţuirea sexuală se manifestă în general faţă de femei si de obicei vine din partea cuiva care deţine o funcţie de conducere. Hărţuirea sexuală este extrem de greu de demonstrat, deoarece se află la limita dintre realitate şi închipuire. Această problemă devine o chestiune de percepţie şi de receptare a unor semnale, mai mult sau mai puţin subtile.

     Puţine femei ştiu că din 2002 există o lege - Legea privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, publicată în Monitorul Oficial nr. 301 din 8 mai 2002 - care reglementează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi prin care este sancţionată discriminarea, indiferent de forma si locul unde aceasta are loc, în domeniul muncii, educaţiei, informării, participării la decizie, culturii, etc.
     Trebuie făcută o distincţie între discriminarea sexuală şi hărţuirea sexuală. Prin discriminare se înţelege tratarea unei persoane mai puţin favorabil decât o altă persoană şi poate fi de două feluri:
     directă, când tratamentul defavorabil se îndreapta direct impotriva unei anumite persoane, pe motive de sex, graviditate, naştere, etc.

indirecta, când tratamentul defavorabil este îndreptat împotriva unui grup de persoane de un anumit sex.

Prin hartuire sexuala se intelege solicitarea de favoruri sexuale, intimitate nedorita, cuvinte si gesturi ofensatoare de natura sa intimideze victima.

 Hărţuirea sexuală este reglementată de Codul Penal la articolul 203 alin 1. Acest articol, introdus în 2001, a fost completat mai târziu cu o lege care reglementează egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei.

 Prin egalitate de şanse şi tratament se înţelege accesul egal, atât al bărbaţilor, cât şi al femeilor, la posturile sau locurile de muncă libere, la toate nivelurile ierarhice, posibilitatea de a-şi alege meseria si de a exercita o profesie, dreptul de a primi acelaşi salariu pentru munca de valoare egală, promovare şi perfecţionare profesională, beneficii sau măsuri de protecţie socială de acelaşi tip.

Femeile trebuie să ştie, însă, că sunt apărate; în momentul în care au înaintat o sesizare ori o plângere privind discriminarea după criteriul de sex, nu pot fi concediate.

Scris de:Amarandei Lavinia 

Publicat de Adolescentul de azi la 01:37